A Short Note on Our Will&Power to Change Things

Etichete

, , ,

„The people in rags do not revolt”. Primo Levi

To keep in mind for the next time I get mad at Romanians for being apathetic.

And a great piece of writing and reasoning, above all: http://www.newrepublic.com/article/119959/interview-primo-levi-survival-auschwitz

Anunțuri

Acesti guvernanti minunati si legile lor zburatoare. Episodul „Indemnizatia pentru cresterea copilului”

Etichete

, ,

Ca in guvernele noastre e o vesnica noapte a mintii, stiam. Doar ca uneori – rar, foarte rar – e o noapte benefica pentru aceia dintre noi care vor sa mai si profite de pe urma obezului care iti fura mancarea din farfurie (am numit statul).

Asadar, ca regula de baza, indemnizatia pentru cresterea copilului este de 85% din media veniturilor nete din ultimele 12 luni, dar nu mai mica de 600 lei si nu mai mare de 3 400 (daca decizi sa stai un an acasa). Daca vrei sa stai doi ani, plafonul maxim este de 1 200 lei.

Bun, daca ai un salariu net de cel putin 4 000 lei, n-are niciun rost sa iti iei doi ani (12 luni x 3 400 lei = 40 800 lei, 24 luni x 1 200 lei = 28 800 lei). In orice caz, n-are niciun rost sa iti iei din start doi ani. Pentru ca:

Scena 1. Legea nu iti interzice ca, dupa un an de incasat 3 400 lei, sa iti iei concediu fara plata inca un an. Deci, stai si doi ani cu copilul acasa, ai incasat si mai muti bani decat daca ai fi cerut doi ani din start.

Scena 2. Te poti intoarce cu o zi inainte de aniversarea copilului si te premiaza statul ca esti mama eroina (sau tata care a stat cu le bebe acasa, in timp ce mami castiga mult peste 3 400 lei, ceea ce va dorim si dumneavoastra): Părinţii care revin la serviciu înainte de expirarea concediului (chiar şi cu o zi înainte de împlinirea vârstei de 1 an a copilului, dar nu în aceeaşi zi ori după această dată) au dreptul la un stimulent de inserţie în valoare de 500 lei lunar până când copilul împlineşte vârsta de 2 ani.

Scena 3. Devii si tu obez. Nu, nu pentru ca ai facut depresie post-partum si te indopi compulsiv, ci pentru ca, din 2014, poti fi si tu castigator oficial de parandarat. Asta…consilier: De asemenea, plata indemnizatiei nu se suspenda nici dacă beneficiarii primesc indemnizatii in calitate de consilier local/judetean, indiferent de nivelul acestora. 

Dar stiti ce inseamna acel „nici daca” de mai sus? Ca, daca nu lucrezi pentru ei, ci, ca un om care chiar vrea sa isi foloseasca mintea, nu sa isi flexeze coloana, ai dreptul la maximum 3 000 lei pe an. Adica 250 lei pe luna. Altfel, adio indemnizatie.

Eu, momentan, simt ca mi-am facut datoria mai mult decat merita omenirea, platind taxele pentru obezi si asistatii care ii voteaza + scapand capitala de un maidanez fioros, pe nume Zuluf. Dar, pentru aceia dintre voi care vreti neaparat sa lasati ceva in urma (si nu va simtiti Mozart) si/sau nu va imaginati viata altfel decat in tabloul de familie traditional…aveti aici niste idei de va face viata de noua familie mai usoara.

IBo72

Jesus loves me. Pentru ca nu mananc rahat

De obicei se intampla cam asa: un prieten/iubit incepe sa se poarte intr-un fel care ma face sa ma simt sufocata, plictisita, agasata, nebagata in seama, prea buna sa fiu in relatia aia, prea rea sa fiu in relatia aia si, inevitabil, la final – ipocrita pentru ca inca sunt in relatia aia.
Dupa luni (ba chiar ani, ma incapatanez sa nu renunt la nimic, nici macar la toxine) in care gramada de frustrari creste ca economia in 2007, explodez ca….da, criza de prin 2010. Domnule, imi fac o iesire din scena demna de un holocaust, de-aia de lasa in urma oameni care nu mai au incredere in umanitate.
De fiecare data am senzatia ca las la sfarsit o impresie (de scorpie turbata) mult mai puternica decat impresia de inceput (de fluturas prietenos). S-a intamplat, totusi, de vreo doua ori, ca lovitul sa se intoarca sa ma ceara de nevasta.
As putea trage concluzia ca imi aleg barbati masochisti. Doar ca ei nu sunt exceptia: dupa fiecare episod de-asta, dupa un intermezzo de remuscari, primesc exact ceea ce imi lipsea in relatia pe care am abandonat-o. Doar ca mai mult si mai frumos decat imi doream eu cand nu aveam.
Asa ca trag, de fapt, concluzia ca exista o rasplata in univers pentru oamenii care au curaj sa renunte la ce ii raneste. Sa nu fie ipocriti. Sa nu se multumeasca cu putin.
In plus, de fiecare data cand relatia aia a avut sens si a fost autentica, am reconstruit-o impreuna, cu toata drama consumata. Dar doar pentru ca si eu, si oamenii aia am avut curajul sa ne privim greseala in fata, puterea sa iertam si, mai ales, ne-am meritat reciproc.